duminică, 13 decembrie 2015
duminică, 22 noiembrie 2015
duminică, 15 noiembrie 2015
duminică, 8 noiembrie 2015
duminică, 1 noiembrie 2015
duminică, 25 octombrie 2015
duminică, 18 octombrie 2015
Music Lounge x2
duminică, 18 octombrie 2015
Atunci când (mai) ieși din casă și faci ”chestii” mai afli una-alta. Așa cum am aflat și eu de existența band-ului Aquilo.
Aquilo este un duo britanic, activ pe piața muzicală din anul 2013. Stilul pe care îl abordează în muzica lor e indie, adică muzică de hipsteri, cum are veni. Single-ul lor de debut, You There, a ajuns în playlist-ul BBC Radio 1.
Din 2013 și până în prezent, Aquilo a lansat trei EP-uri: Aquilo, Human și Calling Me.
Piesa prin care am ajuns să știu de Aquilo este Human, varianta remixată de Marian Hill. Și dacă tot am ajuns aici, hai să vedem și cine e/sunt Marian Hill. Duo american care a debutat în muzică tot în 2013. Noi am auzit de ei atunci când Inna a folosit un sample din piesa Got it pentru single-ul ei Diggy Down. Anul acesta a fost anul în care duo-ul a lansat primul album, Sway.
Aquilo este un duo britanic, activ pe piața muzicală din anul 2013. Stilul pe care îl abordează în muzica lor e indie, adică muzică de hipsteri, cum are veni. Single-ul lor de debut, You There, a ajuns în playlist-ul BBC Radio 1.
Din 2013 și până în prezent, Aquilo a lansat trei EP-uri: Aquilo, Human și Calling Me.
Piesa prin care am ajuns să știu de Aquilo este Human, varianta remixată de Marian Hill. Și dacă tot am ajuns aici, hai să vedem și cine e/sunt Marian Hill. Duo american care a debutat în muzică tot în 2013. Noi am auzit de ei atunci când Inna a folosit un sample din piesa Got it pentru single-ul ei Diggy Down. Anul acesta a fost anul în care duo-ul a lansat primul album, Sway.
duminică, 26 iulie 2015
Music Lounge
duminică, 26 iulie 2015
De câte ori mă deplasez, pe distanțe mai lungi, în afara casei, îmi place să descopăr muzica locală. Anul ăsta, radarul meu i-a detectat pe cei de la Pegasus.
Pegasus e o trupă pop, originară din orașul Biel, Elveția. Trupa, care are patru membri, a debutat în industria muzicală în 2007 cu albumul A Place To Be, urmat, în 2009, de Heroes & Champions, Human. Technology în 2011 (album distins cu discul de platină) și Love & Gunfire în 2014.
Prima piesă Pegasus auzită, care mi-a și atras atenția asupra trupei, este Lay Low, extrasă de pe albumul Love & Gunfire.
Pegasus e o trupă pop, originară din orașul Biel, Elveția. Trupa, care are patru membri, a debutat în industria muzicală în 2007 cu albumul A Place To Be, urmat, în 2009, de Heroes & Champions, Human. Technology în 2011 (album distins cu discul de platină) și Love & Gunfire în 2014.
Prima piesă Pegasus auzită, care mi-a și atras atenția asupra trupei, este Lay Low, extrasă de pe albumul Love & Gunfire.
luni, 29 iunie 2015
BAC
luni, 29 iunie 2015
Azi, 29 iunie 2015, încep probele scrise la BAC. Da, puteți să vă panicați. Acum e momentul! Acum și atunci când vor fi afișate rezultatele.
În ultimii ani s-a creat multă agitație pe tema acestui examen și a ratei de promovabilitate. Cauza? Camerele de supraveghere, care, chipurile, ar stresa atât de tare tinerii absolvenți încât aceștia se pierd cu firea și în loc să ia nota 10, iau nota 5. Deși trebuie "minim șasă" ca să treci, adicătelea să promovezi.
Tind să cred că e adevărat. Acest sistem de supraveghere chiar influențează rezultatele. În rău. De exemplu, pe vremea când am așteptat și eu 3-4 ore (asta era media de așteptare, te amenințau să fii în sala de examen înainte de 8, iar subiectele erau distribuite pe la 11, că doar ce emoții, foame, sete - cu toate că de sete nu mă pot plânge, aveam o sticlă de apă de juma de L, lăsată peste noapte în sală, să fiarbă bine) să susțin probele scrise, în lipsa camerelor de supraveghere am văzut cum se făcea "schimb de experiență" pe marginea subiectelor aflate cu puțin timp înaintea prostimii. Am văzut și bluze țesute din "copiuțe". Am văzut note astronomice luate de colegi care de abia se descurcau la o materie sau alta. Și e greu de crezut că o persoană a avut o revelație divină în ziua examenului, după ce 4 ani ai văzut-o în acțiune și știai ce poate. Am văzut multe, de aia am și folosit atât de des verbul, să mă asigur că am subliniat această stare de fapt.
Ei, acești tineri absolvenți, după ce au susținut probele, cu ajutor divers, au ajuns studenți la mari universități din țară, din Europa și din lume. Acum, serios, mai ajungeau ei studenți eminenți dacă intelectul lor era bruiat de niște camere de supraveghere? Nu mai ajungeau. QED.
Partea importantă e că după vreo 5 ani trece stresul generat de BAC. Cinci ani după BAC am tot avut coșmaruri că întârzii, nu mai pot intra în sală, nu știu răspunsul la subiecte. Cinci ani, atât aveți de îndurat. Sau acum, dacă există dovadă video și audio, o să îndurați pentru totdeauna?
Și pentru ca această minunată postare să nu fie complet lipsită de sens, vă las calendarul probelor scrise. Succes!
Probele scrise:
29 iunie - Limba si literatura romana
30 iunie - Limba si literatura materna
1 iulie - Proba obligatorie a profilului
3 iulie - Proba la alegere a profilului si specializarii
6 iulie - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) 6 iulie - Depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00)
7 - 9 iulie - Rezolvarea contestatiilor
10 iulie - Afisarea rezultatelor finale
Sesiunea august-septembrie 2015
13 - 17 iulie - Inscrierea candidatilor la prima sesiune de examen
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna
18-19 august - Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala
20 - 21 august - Evaluarea competentelor digitale
Probele scrise: 24 august - Limba si literatura romana
25 august - Limba si literatura materna
26 august - Proba obligatorie a profilului
28 august - Proba la alegere a profilului si specializarii
31 august - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) si depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00) 1-2 septembrie - Rezolvarea contestatiilor 3 septembrie - Afisarea rezultatelor finale
În ultimii ani s-a creat multă agitație pe tema acestui examen și a ratei de promovabilitate. Cauza? Camerele de supraveghere, care, chipurile, ar stresa atât de tare tinerii absolvenți încât aceștia se pierd cu firea și în loc să ia nota 10, iau nota 5. Deși trebuie "minim șasă" ca să treci, adicătelea să promovezi.
Tind să cred că e adevărat. Acest sistem de supraveghere chiar influențează rezultatele. În rău. De exemplu, pe vremea când am așteptat și eu 3-4 ore (asta era media de așteptare, te amenințau să fii în sala de examen înainte de 8, iar subiectele erau distribuite pe la 11, că doar ce emoții, foame, sete - cu toate că de sete nu mă pot plânge, aveam o sticlă de apă de juma de L, lăsată peste noapte în sală, să fiarbă bine) să susțin probele scrise, în lipsa camerelor de supraveghere am văzut cum se făcea "schimb de experiență" pe marginea subiectelor aflate cu puțin timp înaintea prostimii. Am văzut și bluze țesute din "copiuțe". Am văzut note astronomice luate de colegi care de abia se descurcau la o materie sau alta. Și e greu de crezut că o persoană a avut o revelație divină în ziua examenului, după ce 4 ani ai văzut-o în acțiune și știai ce poate. Am văzut multe, de aia am și folosit atât de des verbul, să mă asigur că am subliniat această stare de fapt.
Ei, acești tineri absolvenți, după ce au susținut probele, cu ajutor divers, au ajuns studenți la mari universități din țară, din Europa și din lume. Acum, serios, mai ajungeau ei studenți eminenți dacă intelectul lor era bruiat de niște camere de supraveghere? Nu mai ajungeau. QED.
Partea importantă e că după vreo 5 ani trece stresul generat de BAC. Cinci ani după BAC am tot avut coșmaruri că întârzii, nu mai pot intra în sală, nu știu răspunsul la subiecte. Cinci ani, atât aveți de îndurat. Sau acum, dacă există dovadă video și audio, o să îndurați pentru totdeauna?
Și pentru ca această minunată postare să nu fie complet lipsită de sens, vă las calendarul probelor scrise. Succes!
29 iunie - Limba si literatura romana
30 iunie - Limba si literatura materna
1 iulie - Proba obligatorie a profilului
3 iulie - Proba la alegere a profilului si specializarii
6 iulie - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) 6 iulie - Depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00)
7 - 9 iulie - Rezolvarea contestatiilor
10 iulie - Afisarea rezultatelor finale
Sesiunea august-septembrie 2015
13 - 17 iulie - Inscrierea candidatilor la prima sesiune de examen
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna
18-19 august - Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala
20 - 21 august - Evaluarea competentelor digitale
Probele scrise: 24 august - Limba si literatura romana
25 august - Limba si literatura materna
26 august - Proba obligatorie a profilului
28 august - Proba la alegere a profilului si specializarii
31 august - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) si depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00) 1-2 septembrie - Rezolvarea contestatiilor 3 septembrie - Afisarea rezultatelor finale
duminică, 28 iunie 2015
Music & Artist Lounge
duminică, 28 iunie 2015
Years & Years. Optimiști băieți. Probabil au încredere că activitatea lor va dura ani și ani și ani. Sunt șanse să aibă dreptate, pentru că până acum cu siguranță ați auzit (cel puțin) câteva fragmente din piesele pe care le-au lansat.
Years & Years este un trio (boy band?) lansat în anul 2010. Stilul lor îmbină muzica electronică cu synthpopul și muzica indie și cu orice altceva sună bine. Single-ul lor de debut, I wish I knew, a fost lansat în 2012.
Prima piesă care a marcat succesul trupei a fost King, lansată în martie anul acesta, care a ajuns până pe primul loc în UK Singles Chart după doar o săptămână. Cu toate acestea, prima piesă care m-a făcut să cercetez, să văd cine o semnează a fost Take Shelter, lansată în 2014 și ajunsă pe radiourile noastre de abia anul acesta.
Trupa Years & Years va lansa în 10 iulie 2015 albumul său de debut, Communion.
Prima piesă care a marcat succesul trupei a fost King, lansată în martie anul acesta, care a ajuns până pe primul loc în UK Singles Chart după doar o săptămână. Cu toate acestea, prima piesă care m-a făcut să cercetez, să văd cine o semnează a fost Take Shelter, lansată în 2014 și ajunsă pe radiourile noastre de abia anul acesta.
Trupa Years & Years va lansa în 10 iulie 2015 albumul său de debut, Communion.
duminică, 14 iunie 2015
duminică, 31 mai 2015
duminică, 26 aprilie 2015
Happy La Mulți Ani!
duminică, 26 aprilie 2015
În caz că o să încep să am pierderi de memorie, consemnez aici că astăzi, 26.04.2015, am împlinit 18 ani pentru al 7-lea an la rând. Așa că La Mulți Ani mie!
Pe lângă mine, aniversăm și blogul ăsta amărât, care în 20.04.2015 a împlinit 6 ani de existență. Clasa 0 (zero).
duminică, 12 aprilie 2015
miercuri, 8 aprilie 2015
Jurnal medical - se actualizează o dată la 3 luni *
miercuri, 8 aprilie 2015
Nu înțeleg de ce vă tot plângeți că se întoarce iarna, că nu își mai intră primăvara în drepturi. E clar că vă aflați într-o mare eroare. Nici că s-ar putea să fie mai cald și mai bine, de fapt, iarna nici măcar n-a venit anul ăsta. Dacă ar fi venit microbii n-ar fi fost încontinuu activi în loc să hiberneze. Așa că nu vă mai plângeți! Afară e primăvară, iar dovada stă în gâtul meu, sub forma unei pungi de puroi. Puroi în gât, la vârsta mea, mai mare rușinea.
* Titlul face referire la faptul că o dată la 3 luni, inevitabil, sistemul meu imunitar cedează microbilor și virusurilor. Un trădător, ce mai!
duminică, 5 aprilie 2015
Music Lounge (Flori, flori)
duminică, 5 aprilie 2015
Astăzi este Duminica Floriilor, zi în care îi celebrăm pe toți cei care poartă nume de flori (Da!Azi își aduc toți aminte că te cheamă și Cameliu) și în care, bineînțeles, nu ai voie să râzi sau să te speli pe cap pentru că... tradiție. La Mulți Ani în care să faceți cinste numelui pe care îl purtați!
joi, 2 aprilie 2015
Dimineața devreme
joi, 2 aprilie 2015
Bine-a zis cine-a zis că ziua bună se cunoaște de dimineață. Mai poa` să zică o dată.
Dacă de porci zburători am mai auzit (dar n-am și văzut), de pâine zburătoare n-a pomenit nimeni nimic. Dar ea există. Am văzut-o.
Dimineața mea de marți a decurs în felul următor: mi-am pus o felie de pâine la prăjit, apoi am uns-o cu unt, am acoperit-o cu o felie de șuncă, am pus-o pe un fund de lemn și câââând să o pun pe masă zboară felia de pâine, lasă șunca pe banchetă (nu mă aflam în tren) și-și continuă traiectoria, înțepenindu-se, într-un final, între banchetă și perete. Și mai scoate-o de-acolo dacă poți. Dimineața devreme.
După pâinea zburătoare, a venit rândul iaurtului slab de înger. De ce? Pentru că atunci când m-am întins să-l iau, desfăcut fiind, s-a emoționat și a picat ”din picioare”, revărsându-se pe masă. Jumătate. Dimineața devreme.
Apoi, cu ajutorul cataramei de la curea am dărâmat un recipient plin cu detergent, care a ajuns în cadă. Dimineața devreme.
Într-un final am reușit să plec din casă (și s-o las intactă în urma mea) doar ca să constat că am luat o legătură de chei care nu era a mea. Dimineața devreme.
Mai târziu, lucrurile s-au calmat. Nu pentru mult timp, pentru că am primit abonamentul de tramvai rupt și lipit cu bandă scotch și neobservat la timp. Pentru că mă grăbeam. Din același motiv, secondat de vederea de cârtiță, am stat vreo 10 secunde să mă uit în depărtare la o persoană care mă strigase pe nume, îmi făcuse cu mâna și pe care eu n-am recunoscut-o, din cauză că nu am reușit să-i disting trăsăturile feței, Mi-am continuat drumul, fără să fac cu mâna înapoi. Și nu mai era dimineața devreme.
Dacă de porci zburători am mai auzit (dar n-am și văzut), de pâine zburătoare n-a pomenit nimeni nimic. Dar ea există. Am văzut-o.
Dimineața mea de marți a decurs în felul următor: mi-am pus o felie de pâine la prăjit, apoi am uns-o cu unt, am acoperit-o cu o felie de șuncă, am pus-o pe un fund de lemn și câââând să o pun pe masă zboară felia de pâine, lasă șunca pe banchetă (nu mă aflam în tren) și-și continuă traiectoria, înțepenindu-se, într-un final, între banchetă și perete. Și mai scoate-o de-acolo dacă poți. Dimineața devreme.
După pâinea zburătoare, a venit rândul iaurtului slab de înger. De ce? Pentru că atunci când m-am întins să-l iau, desfăcut fiind, s-a emoționat și a picat ”din picioare”, revărsându-se pe masă. Jumătate. Dimineața devreme.
Apoi, cu ajutorul cataramei de la curea am dărâmat un recipient plin cu detergent, care a ajuns în cadă. Dimineața devreme.
Într-un final am reușit să plec din casă (și s-o las intactă în urma mea) doar ca să constat că am luat o legătură de chei care nu era a mea. Dimineața devreme.
Mai târziu, lucrurile s-au calmat. Nu pentru mult timp, pentru că am primit abonamentul de tramvai rupt și lipit cu bandă scotch și neobservat la timp. Pentru că mă grăbeam. Din același motiv, secondat de vederea de cârtiță, am stat vreo 10 secunde să mă uit în depărtare la o persoană care mă strigase pe nume, îmi făcuse cu mâna și pe care eu n-am recunoscut-o, din cauză că nu am reușit să-i disting trăsăturile feței, Mi-am continuat drumul, fără să fac cu mâna înapoi. Și nu mai era dimineața devreme.
miercuri, 1 aprilie 2015
Cartea de miercuri
miercuri, 1 aprilie 2015
Cartea de astăzi se numește Camera morții (The Chamber - în original). A fost publicată în 1994, fiind al cincelea roman al autorului american John Grisham.
John Grisham, politician, avocat și autor de origine americană, și-a făcut un nume din publicarea romanelor cu temă avocățească. Operele sale s-au bucurat de foarte mare succes, multe dintre ele fiind transpuse și pe peliculă, precum The Pelican Brief, A Time to Kill sau The Firm. Nici Camera morții nu se abate de la rețeta thrillerului avocățeasc (legal thriller).
Acțiunea începe în Mississippi-ul anului 1967, atunci când orășelul Greenville este zguduit de explozia unei bombe plasate în biroul avocatului Marvin Kramer. Explozia îl schilodește pe Marvin Kramer - care decide, într-un final, să își ia viața - și îi ucide pe gemenii săi, în vârsta de 5 ani.
Făptașul este arestat chiar la fața locului și trimis în judecată.
Așa ajungem să facem cunoștință cu personajul principal al romanului, Sam Cayhall, membru al Ku Klux Klanului, din tată în fiu, care are toleranță zero pentru orice/oricine nu se califică drept un alb veritabil. Și asta nu neapărat pentru că ar avea convingeri puternice, ci pentru că asta e mentalitatea care i-a fost lăsată moștenire.
Se judecă procesul o dată, se judecă de două ori. Sam Cayhall scapă nepedepsit din cauza erorilor judiciare. Între timp, viața lui Sam se duce de râpă, familia se îndepărtează de el și se dovedește că a treia oară nu e cu noroc pentru toată lumea. După 20 ani de la cel de-al doilea proces, un funcționăraș ultrazelos, care se bazează pe declarația unui martor cheie, insistă ca procesul să fie reluat, iar Sam să fie rejudecat. De data aceasta, verdictul nu-i va mai fi favorabil lui Sam, care e condamnat la moarte, prin gazare.
După 9 ani de așteptare, când moartea se apropie de celula lui Sam, iar acesta e gata să o întâlnească, intră pe fir un tânăr avocat, colaborator al firmei de ale cărei servicii Sam se descotorosise cu greu.
Eforturile lui Sam de-a scăpa de tânărul avocat, Adam Hall, se dovedesc zadarnice, pentru că Hall este bine pregătit și hotărât să lupte până în pânzele albe pentru cauza lui Sam Cayhall, aceea de a-l scăpa de soarta cruntă care-l așteaptă.
Din acest moment începe o cursă contracronometru, care scoate la suprafață bune și rele, lucruri uitate sau tăinuite, sentimente contradictorii.
Trebuie să recunosc că, din tot ce am citit până acum, acesta e cel mai slab roman scris de John Grisham. Întâmplările se derulează lent spre foarte lent - în dulcele stil Sudist, iar direcțiile și modul în care autorul alege să le dezvolte sunt neinspirate și deloc thrilling.
Scriitura recuperează pe ultima sută de metri, când într-adevăr simți fiori pe șira spinării numărând împreună cu personajele ultimele minute rămase până la punerea în aplicare a pedepsei. Toată atmosfera creată te determină să crezi, până la final, într-o evadare spectaculoasă, într-o grațiere de ultima clipă, într-o mărturie revelatoare, care să schimbe cu totul datele problemei. Dar, nu. Minutele trec și Sam își împlinește soarta, fără drept de apel.
Probabil că acest roman s-a vrut o palmă peste obrazul statelor americane care încă mai practică pedeapsa cu moartea și de aceea autorul a ales să desfășoare un fir al narațiunii banal, care se termină brusc și nefericit.
Cu siguranță un roman care m-a dezamăgit, dar vin vremuri mai bune, cum ar fi o vreme ca să ucizi...
Cartea a apărut la editura rao și a existat o adaptare cinematografică (1996) cu Gene Hackman și Chris O'Donnell în rolurile principale.
Foto
John Grisham, politician, avocat și autor de origine americană, și-a făcut un nume din publicarea romanelor cu temă avocățească. Operele sale s-au bucurat de foarte mare succes, multe dintre ele fiind transpuse și pe peliculă, precum The Pelican Brief, A Time to Kill sau The Firm. Nici Camera morții nu se abate de la rețeta thrillerului avocățeasc (legal thriller).
Acțiunea începe în Mississippi-ul anului 1967, atunci când orășelul Greenville este zguduit de explozia unei bombe plasate în biroul avocatului Marvin Kramer. Explozia îl schilodește pe Marvin Kramer - care decide, într-un final, să își ia viața - și îi ucide pe gemenii săi, în vârsta de 5 ani.
Făptașul este arestat chiar la fața locului și trimis în judecată.
Așa ajungem să facem cunoștință cu personajul principal al romanului, Sam Cayhall, membru al Ku Klux Klanului, din tată în fiu, care are toleranță zero pentru orice/oricine nu se califică drept un alb veritabil. Și asta nu neapărat pentru că ar avea convingeri puternice, ci pentru că asta e mentalitatea care i-a fost lăsată moștenire.
Se judecă procesul o dată, se judecă de două ori. Sam Cayhall scapă nepedepsit din cauza erorilor judiciare. Între timp, viața lui Sam se duce de râpă, familia se îndepărtează de el și se dovedește că a treia oară nu e cu noroc pentru toată lumea. După 20 ani de la cel de-al doilea proces, un funcționăraș ultrazelos, care se bazează pe declarația unui martor cheie, insistă ca procesul să fie reluat, iar Sam să fie rejudecat. De data aceasta, verdictul nu-i va mai fi favorabil lui Sam, care e condamnat la moarte, prin gazare.
După 9 ani de așteptare, când moartea se apropie de celula lui Sam, iar acesta e gata să o întâlnească, intră pe fir un tânăr avocat, colaborator al firmei de ale cărei servicii Sam se descotorosise cu greu.
Eforturile lui Sam de-a scăpa de tânărul avocat, Adam Hall, se dovedesc zadarnice, pentru că Hall este bine pregătit și hotărât să lupte până în pânzele albe pentru cauza lui Sam Cayhall, aceea de a-l scăpa de soarta cruntă care-l așteaptă.
Din acest moment începe o cursă contracronometru, care scoate la suprafață bune și rele, lucruri uitate sau tăinuite, sentimente contradictorii.
Trebuie să recunosc că, din tot ce am citit până acum, acesta e cel mai slab roman scris de John Grisham. Întâmplările se derulează lent spre foarte lent - în dulcele stil Sudist, iar direcțiile și modul în care autorul alege să le dezvolte sunt neinspirate și deloc thrilling.
Scriitura recuperează pe ultima sută de metri, când într-adevăr simți fiori pe șira spinării numărând împreună cu personajele ultimele minute rămase până la punerea în aplicare a pedepsei. Toată atmosfera creată te determină să crezi, până la final, într-o evadare spectaculoasă, într-o grațiere de ultima clipă, într-o mărturie revelatoare, care să schimbe cu totul datele problemei. Dar, nu. Minutele trec și Sam își împlinește soarta, fără drept de apel.
Probabil că acest roman s-a vrut o palmă peste obrazul statelor americane care încă mai practică pedeapsa cu moartea și de aceea autorul a ales să desfășoare un fir al narațiunii banal, care se termină brusc și nefericit.
Cu siguranță un roman care m-a dezamăgit, dar vin vremuri mai bune, cum ar fi o vreme ca să ucizi...
Cartea a apărut la editura rao și a existat o adaptare cinematografică (1996) cu Gene Hackman și Chris O'Donnell în rolurile principale.
Foto
marți, 31 martie 2015
Revizia lunii
marți, 31 martie 2015
Încă de anul trecut am avut așa o idee (neoriginală, ce-i drept!) de-a posta în fiecare lună a anului 2015 câte o poză reprezentativă (+ o mică explicație, dacă o să dau dovadă de exces de zel = proiect) cu un obiect, eveniment, etc. Bineînțeles că acum, fiind deja aprilie, se cheamă că am cam pierdut trenul. Totuși, mă pot ghida după proverbul ”Lasă tot ce poți pe mâine” și am să inaugurez rubrica cu o retrospectivă a lunilor care au trecut, urmând să continui ”la zi”. Desigur, nu mă angajez la nimic :D. În ordinea numerelor de pe tricou:
01. IANUARIE - În ianuarie, Di a pus piciorul în prag și după îndelungi lamentări s-a prezentat la o sală de sport pentru a evita leziuni permanente ale coloanei. Și s-a ținut de treabă. De-atunci și până astăzi am mers frecvent. Nu pe cât aș fi vrut, pentru că tot în ianuarie m-am înscris și la un curs de limba italiană. De asemenea, 2015 va fi fost anul calendarelor, pentru că am adunat calendare de birou, de perete, de uși și alte suprafețe plane, printre care și calendarul cu simpaticul motan Lentilă.
01. IANUARIE - În ianuarie, Di a pus piciorul în prag și după îndelungi lamentări s-a prezentat la o sală de sport pentru a evita leziuni permanente ale coloanei. Și s-a ținut de treabă. De-atunci și până astăzi am mers frecvent. Nu pe cât aș fi vrut, pentru că tot în ianuarie m-am înscris și la un curs de limba italiană. De asemenea, 2015 va fi fost anul calendarelor, pentru că am adunat calendare de birou, de perete, de uși și alte suprafețe plane, printre care și calendarul cu simpaticul motan Lentilă.
02. FEBRUARIE - Așa cum v-am spus, în ianuarie m-am înscris la un curs de limba italiană, iar în februarie am dat examenul la finalul primului modul din patru. Acum sunt la al doilea.
03. MARTIE - Martie a fost marcată de sărbători dedicate începutului de primăvara, femeii, etc., așa că ”s-a dat și s-a luat flori”.
Ne ”vedem” în aprilie. Luna marilor evenimente.
duminică, 22 martie 2015
duminică, 8 martie 2015
Martie, 8
duminică, 8 martie 2015
După o îndelungată și prolifică activitate pe blog, îndrăznesc să vă obosesc și cu o postare legată de ziua în curs, adică 8 Martie. Profit și eu de ocazii din astea, dacă-n rest nu am inspirație pentru alte subiecte.
Am făcut o mică cercetare și am observat că nu am pomenit nimic, niciodată de originile acestei zile (sărbători?). Așadar, Ziua Internațională a Femeii se ”ține” în toată lumea, începând cu anul 1909. Deși prima celebrare a avut loc pe 28 februarie, la inițiativa partidului socialist al Americii, încetul cu încetul s-a făcut tranziția către data de 8 martie, care a fost mai apoi recunoscută oficial ca Ziua Femeii.
Inițial, în această zi se celebrau reușitele economice, sociale și politice ale femeilor, ca urmare a emancipării lor, dar treptat au dispărut implicațiile politice, așa că astăzi, în data de 8 martie cetățenii își manifestă respectul, dragostea și aprecierea față de doamne.
Simbolul acestei zile se pare că ar fi o panglică mov. La Mulți Ani!
În redactarea acestei minunate și educative postări am apelat la biblioteca virtuală Wikipedia.
Am făcut o mică cercetare și am observat că nu am pomenit nimic, niciodată de originile acestei zile (sărbători?). Așadar, Ziua Internațională a Femeii se ”ține” în toată lumea, începând cu anul 1909. Deși prima celebrare a avut loc pe 28 februarie, la inițiativa partidului socialist al Americii, încetul cu încetul s-a făcut tranziția către data de 8 martie, care a fost mai apoi recunoscută oficial ca Ziua Femeii.
Inițial, în această zi se celebrau reușitele economice, sociale și politice ale femeilor, ca urmare a emancipării lor, dar treptat au dispărut implicațiile politice, așa că astăzi, în data de 8 martie cetățenii își manifestă respectul, dragostea și aprecierea față de doamne.
În redactarea acestei minunate și educative postări am apelat la biblioteca virtuală Wikipedia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
